Ignatul (20 decembrie).

Ignatul este in traditia crestina sarbatoarea Sfantului Ignatie Teoforul (20 decembrie). Sfantul a lasat pretioase documente Bisericii - scrisorile Sale dedicate comunitatilor crestine prin care trecea pe drumul martiriului, care a avut loc la Roma. Acestea se numara printre putinele marturii vii ale unui sfant mucenic, aflat inaintea patimirii.

In datinile romanilor, aceasta zi a ramas prin ritualul sacrificarii porcului, fara conotatii sacre astazi, desi folcloristii vad in acest act o substituire a jertfelor omenesti, sarbatorirea unei zeitati, a unui "spirit agrar".

Acest sacrificiu se face mai mult pentru a indestula cu carne si produsele traditionale sarbatorile care urmeaza si intregul an. Latura practica predomina acum asupra celei ritual-ceremoniale. Si aceasta, desi se poate vorbi despre un intreg ritual al pregatirii porcului. Acesta, dupa ce este injunghiat, este parlit, apoi spalat cu malai, si acoperit cu o patura. In unele locuri, i se face o taietura in forma de cruce, in frunte. Copiii se suie calare pe porc, ca sa aiba noroc tot anul. Apoi se scot intestinele si maruntaiele, se transeaza carnea, se fac preperatele traditionale (caltabosi, toba, lebar, sangerete, carnati, tochitura, drob, (cighir), etc.). In aceeasi zi se face si nelipsita "pomana a porcului" cu vecinii si cei ai casei.


Tot legat de taierea porcului este obiceiul numit "Vasilca". Acesta se paractica intre Craciun si Anul Nou, de catre feciorii din sat; pentru ca, in comunitatea romaneasca, porcul nu se taie intotdeauna de Ignat, ci si in Ajunul Craciunului sau in alta zi, pana la Anul Nou.

Capatana porcului se impodobea cu margele, cercei, voal de mireasa, coroana de flori. Se punea pe o tava, pe care se mai asezau bani, (chiar de aur), argint si friptura. Se pleca la colindat cu capul de porc astfel impodobit. Pe vremuri, colindatorii cu Vasilca purtau camasa alba, brau rosu sau negru, opinci. Acum se imbraca "cu ce au", dar pastreaza, partial, textul colindului si acompaniamentul (la acordeon sau la fluier, ori mai multe instrumente muzicale).

Daca obiceiul le-a sugerat anumitor cercetatori apropierea de zeul Shiva al Indiei, romanii vad in el asemanarea "chipului porcului" cu "frumoasa fata din basmele romanesti" (Ileana Cosanzeana). Aceasta o sugereaza semnificatia mostenita din batrani si textul, rostit in Sudul tarii:

"Vasilca, fata frumoasa,
Sade cu Voda la masa
Si mananca vita aleasa.
Cate flori sunt in livada,
Atatia galbeni in lada;
Cati carbuni sunt in cuptor,
Atatea vite-n obor".



impletituri
ceramica
lemn
port popular
tesaturi
masti populare
papusi
obiecte de cult
oua incondeiate
podoabe





Momentul sacrificarii porcului de Craciun, Ignatul Porcilor sau Inatoarea, este o buna dovada a modului in care o practica pagana a ajuns sa se asocieze cu o sarbatoare crestina.

In religia vechilor daci, porcul era sacrificat ca simbol al divinitatiii intunericului care slabea Soarele in cea mai scurta zi a anului, Solstitiul de iarna. Pentru a veni in ajutorul Sorelui oamenii sacrificau porci si-l hraneau spre intarire cu carne. Dupa aceea ziua incepea sa creasca si Craciunul devenea o sarbatoare a luminii si a vietii(poate de aceea Iisus a fost vestit Magilor de o stea).

In zilele noastre taierea porcului este un prilej de reunire a familiei deoarece participa de obicei toti membrii ei, fiecaruia putandu-i-se da ceva util de facut. Barbatii se ocupa de treaba de mai “urata”, dar si mai plina de simboluri, care implica injunghiatul propriu-zis si parlitul porcului cu paie stranse de peste an.

Se obisnuieste ca, dupa ce este gata de parlit, sa se puna un tol peste porc si sa se suie pe el cei mici si sa se veseleasca ca sa fie mancat porcul cu pofta. Tot atunci se ia basica porcului si se pun graunte in ea dupa care se pune la uscat. Se zice ca dupa cata galagie face basica, atata veselie si bucurie in casa va fi. Femeia de obicei se ocupa de impartirea carnii pe categorii dupa ce barbatul face semnul crucii din cutit pe fruntea animalului, zice “Doamne ajuta sa-l mancam sanatosi” si termina de transat porcul.